Unii istorici afirmă că Movila Turcului
din Costiceni este o adunătură mare din pământ zidită încă în evul mediul de
oștile răzășești ale Moldovei. Alții susțin că movila de pământ ar fi un gorgan scitic.
Se știe foarte bine că în evul mediu nu
au existat telecomunicații, scrisoarea trimisă prin „poșta medievală”, ajungea
foarte greu adresatului. De aceea, pentru a proteja țara de inamici, voievozii moldavi ar fi luat exemplu strămoșilor noștri daci, hotărând să ridice din pământ, lemn și piatră, niște turnulețe primitive, dar eficiente pentru doborârea înaintării neprielnice.
Potrivit bătrânilor din sat, această movilă înștiința oștile domnești de năvala cotropitorilor. De
exemplu: dacă satele și cetățile erau atacate de hoardele tătare sau de către oastea otomană,
paznicii movilei dădeau foc pe vârful ei la o mare cantități de crengi și lemne uscate. Focul era atât de intens și vizibil întrucât cei de pe movila vecină observau flacăra sau fumul și transmiteau știrea mai departe.
Bătrânii mai povestesc că pe vremuri fiecare
oștean încărca pământ cu coiful său, și-l zvârlea pe moșie pentru a o
înălța.
O altă istorie a movilei o relatează
etnologul basarabean (originar din satul Dumeni, comuna Costiceni) Tudor Colac. În cartea sa: „Ștefan cel mare și Sfânt - 500 ani de nemurire”, cercetătorul afirmă că denumirea movilei
a rămas încă de pe timpurile când s-a bătut Ștefan cel Mare cu turcii la
Cetatea Hotinului.
Se spune că Vodă i-a fugărit pe turci
înspre Prut, alții s-au înecat în apele Nistrului. Pe povârnișurile din stânga
Prutului, acolo unde a fost până în secolul trecut moșia cu livada lui
Burchevici, pe dealurile e se află chiar la hotarul satului Dumeni comuna
Costiceni cu Șendrenii, turcii au fost nevoiți să îngroape bogățiile jefuite
din satele românești de pe aici. Ca să cunoască unde le-au îngropat, turcii au
înălțat niște movile în locurile acelea. Dar nu le-a fost dat să se mai
întoarcă pe aceste locuri, fiindcă ostașii lui Ștefan i-au căsăpit pe toți.
De atunci încoace multe generații de
căutători de comori tot sapă pe aceste locuri, astfel că nu au mutat din loc și
movilele, și chiar dealul cu tot. Dar locuitorii din cele două sate până azi îi
zic Dealul turcilor, din mare dragoste pentru vitejia domnitorului
Moldovei Ștefan cel Mare. Fiincă aceste sate din Ținutul Hotinului dintotdeauna
au fost sate românești, iar dealul ista se află taman deasupra Iezărului Alb.
Social media