Constructorul aviatic amator din Costiceni pasionat de zborul cu deltaplanul

Jurnalistul chişinăuian Tudor Colac, de baștină din satul Costiceni, studiind datele statistice cu privire la dezvoltarea culturii, științei și tehnicii, a ajuns la concluzia, că satul său natal, Costiceni, ocupă locul întâi între localitățile statelor europene după numărul persoanelor cu studii superioare și a savanților care activează în diverse ramuri ale vieții sociale.

Dar, cu toate că...„ nu sunt păduri fără uscături”, în satul nostru mai sunt și o mulțime numeroasă de oameni care, fiind înzestrați cu „brățe de aur” chiar și fără studii superioare, acumulează cunoștințe vaste în diferite domenii și, prin ceea ce fac, ei devin mândria satului Costiceni.

Aș vrea să povestesc ceva măcar despre unul dintre acei cu care satul nostru pe bună dreptate se poate mândri.  E  vorba  despre  Ion Baran, născut în satul vecin Dranița (Șendreni) și venit la noi în Costiceni prin căsătorie. E  un  bun  conducător  auto cu carnetul,  care îi permite să conducă nu numai limuzine sau camioane pentru încărcături dar și autocare cu pasageri. Dar nu aceasta îl evidențiază pe Ion sau îl face să se mândrească.

Chiar de pe băncile școlii, unde învățător de fizică și de muzică îi era autorul acestei povestiri, lui Ion i s-a aprins dorința de a zbura cu ceva, sau, cel puțin, să se ridice în aer cu un zmeu, așa cum a făcut aceasta marele chimist rus Dmitrii Mendeleev. Deoarece casa lor era aproape de școală și prin grădina lor trecea linia electrică de tensiune înaltă, care venea la transformatorul școlii, din cabinetul de fizică al școlii se puteau vedea câțiva zmei de vânt, încâlciți de vânt printre sârmele acestei linii.

Dar, fiind deja în clasa a opta, Ion de acuma și-a acumulat cunoștințele necesare pentru a construi chiar un aparat de zbor și anume – un deltaplan! Și, ce credeți? A reușit!

Construcția deltaplanului s-a  făcut  incognito, ca nu cumva să afle părinții. Carcasa aparatului Ion a făcut-o din țevi de aluminiu luate din vechi pătucuri pliante. Iar pânza de hasan pentru înveliș el a cumpărat-o de la magazinul sătesc cu banii câștigați la Anul Nou și cu ouă luate pe ascuns de mama din cuibarul găinilor. Învelișul din  pânză a fost croit și cusut tot pe ascuns la mașina de croitorie a mămicii.

E știut, că construcția unui aparat de zbor e dificilă: te paște  pericolul de apariție a unor greșeli de construcție din care cauză el îți pune în pericol  viața. De pildă, dacă forța de ascensiune (de ridicare) la o aripă este ceva mai mare decât la cealaltă, atunci aparatul aparatul în timpul zborului va balansa ba pe o parte, ba pe alta. Dar la o anumită valoare mai mare a diferenței dintre aceste două forțe aparatul se va răsuci în aer și în jurul vectorului vitezei și se va prăbuși la pământ... Aceasta  este una din cauzele din care unii constructori amatori de aparate de zbor şi-au pierdut viața. 

La uzinele constructoare de aparate de zbor pentru sesizarea greșelilor de construcție, aparatul nou construit este suspendat pe dinamometre și introdus într-o țeavă aerodinamică, viteza căruia  este  egală cu viteza de zbor a aparatului. Și, după indicațiile dinamometrelor, se sesizează greșelile de construcție apărute și se iau măsurile necesare pentru lichidarea acestora.

Dar, deltaplanul lui Ion Baran, după terminarea construcției, în loc să fie introdus în țeavă aerodinamică, el a a nimerit pentru experimentare în vârful dealului, pe partea carosabilă a șoselei, care duce spre fostul sanatoriu de la Şerbinţi în Ziua de 8 Martie a anului 1977, fiind cuplat printr-o sfoară lungă de vreo treizeci de metri și trase, din urma unei motociclete cu ataș condusă de bunul său prieten, acuma regretatul Pavel Juratu, care, de  altfel,  l-a și ajutat  pe  Ion  la  construcție.  Iar constructorul deltaplanului, Ion Baran, aşezat pe aparatul său de zbor, a luat poziția de ,,Start!”.

Circa peste un minut adolescentul Ion Baran simțea că se îndepărtează de la pământ pe aparatul construit cu mintea și propriile lui mâini...

Zborul lui Ion cu deltaplanul său s-a repetat mai de multe ori. Înălțimea de zbor luată de  pe deal din apropierea sanatoriului îi ajungea să aterizeze peste câțiva kilometri și asta cam forțat ca să nu ajungă în sat. Odată a aterizat cu bine chiar pe stadionul din capătul satului. În timpul zborului Ion evita mișcarea  aparatului  pe linie  curbă. Aceasta din cauza că la cotitură aparatul se înclină pe o parte, formând pilotului o senzație neplăcută: că „pământul se prăvale.”

Dar, cu părere de rău, epopeea ,,Deltaplanului” s-a sfârșit cu o avarie serioasă. În timpul zborului pe deasupra lacului „Iezăr” de pe șesul satului deodată aparatul s-a zdruncinat și, răsucindu-se, a căzut, desigur, că și pilotul în lac...„Cât pe ce nu m-am înecat” - spune Ion „în apa rece și adâncă a lacului.”

Iar tătică-su, aflând despre aceasta, i-a tras o chelfăneală prin care a pus capăt zborurilor...
Pricina avariei s-a dovedit a fi ruperea unei ţevi din carcasa apăratului. În timpul construcţiei din greşeală în componenţa carcasei a nimerit o bucată de ţeavă găurită. Şi de la una din găuri pornea o crăpătură orientată în jurul ţevii. La vibraţia învelişului de pânză în timpul zborului ţeava a continuat să crape mai departe până când s-a rupt defenitiv, provocând avaria.

Dar, cu toate acestea, hobby-ul de constructor aviatic pe Ion nu l-a părăsit, deoarece planul de proiect al lui era să perfecționeze deltaplanul ca să-l prefacă într-un delta-avion. Pentru aceasta Ion prevedea  să  complecteze  aparatul său cu un propulsor cu  o  elice  din  lemn,  acționat  de  un  motoraș  de motocicletă și să-i pună trei  rotițe de bicicletă. Însă pentru această realizare Ion avea nevoie de ceva bani din partea părinților, care și așa i-au tăiat lui posibilitatea de a mai zbura...

Și, cu toate că Ion mai mult nu a mai zburat, însă zborurile lui cu deltaplanul realizate până atunci, cunoștințele lui de constructor aviatic, cât și dorința de a mai face ceva i-au rămas în memorie ca o frumoasă amintire pentru toată viața, dar și un vis neîmplinit...

Deomid Savca

satul Costiceni, 8 iulie 2015