 |
La Costiceni, sat așezat în Valea Prutului din regiunea Cernăuți, prin anii 1830-1900 au fost instalate trei mori de vânt de gospodarii din sat, care au funcționat până în anii 1947-1950. Aceste mori de vânt prelucrau boabele de grâu și porumb în faină și crupe pentru pâine și mămăligă.
Personal le-am văzut în anul 1942, când am fost cu tatăl meu la măcinat. Când moara lucra, sătenii simțeau mirosul făinii de la depărtare. Proprietarii acestor mori de vânt au fost Andrei Cârstea, Leontie Rața și Simion Rața. Două mori de vânt se aflau pe teritoriul satului Dumeni. Una era situată pe un tăpcian, adică un loc ridicat în apropiere de râul Prut. În acea perioadă vânturile suflau mai puternic primăvara și iarna. Morile de vânt făceau făină atâta timp, cât bătea vântul. Energia vântului nu avea preț. La această moară de lângă Prut veneau la măcinat locuitorii satului Dumeni, satului vecin Șerbinți și locuitorii satelor vecine de peste Prut - Bajura și Alba (Darabani).
A doua moară de vânt era așezată în partea de miază noapte a satului Dumeni, pe un loc ridicat, în apropiere de râulețul Glodoasa și în apropiere de iazul lui Simion Budeanu. Era un loc foarte frumos al naturii, unde zi și noapte se auzeau vocile fermecătoare ale păsărilor și foșnetul peștilor. La această moară făceau făină pentru locuitorii satelor Dumeni, Costiceni și satului vecin Șendreni (actualmente Dranița).
A treia moară de vânt a fost la Costiceni, așezată pe malul râulețului Glodoasa, în apropiere de stadionul de astăzi. Această moară de vânt într-o noapte s-a aprins de la fulger și a ars complect. Toate mecanismele la morile de vânt erau făcute din lemn sănătos și puternic, care cu energia vântului învârteau două pietre rotunde pentru moară, așezate una peste alta, ce prelucrau grânele în făină și crupe pentru pâinea cea de toate zilele. Moara avea două încăperi. În cea de jos se păstrau uneltele necesare pentru reparare și inventarul necesar al morii, iar în cea de sus - mecanismele de măcinat. Pietrele de la moară se băteau cu un ciocan din fier puternic de către un specialist, care cunoștea bine această meserie.
La lucrările de reparație a morilor de vânt se pricepea bine meșterul Leontie Rața. În perioada de timp, când morile nu lucrau, erau frânate cu ajutorul unei frânghii puternice și stopate. Morile de vânt au funcționat până în perioada colectivizării. Cu timpul ele au fost distruse și mecanismele lor s-au folosit la irigarea pământului în brigada de creștere a legumelor, care erau purtate de energia cailor.
Morile de cai
În această perioadă în sat au fost și mori de cai. Aceste mori erau instalate în încăperi speciale, acoperite bine ca să nu ploaie. Proprietarii morilor de cai au fost gospodari din sat - Dumitru Lupoi, Ion Colac și Simion Budeanu.
La morile de cai se folosea energia cailor, care avea preț. Lucrul morilor de cai îl îndeplineau o pereche de cai, care învârteau mecanismele la măcinatul grânelor. Aici lucrul era mai ușor, fiindcă nu te ploua și nu bătea vântul. Ele lucrau mai mult în zilele ploioase, când caii erau liberi. De obicei morile de cai lucrau mai mult noaptea și în perioada de iarnă. La aceste mori am mânat și eu caii, stând pe un scaun, unit la trăsura cailor.
Morile de apă
 |
Moară de apă pe râul Prut (satul Costiceni, anii 20, sec. XX) |
De-a lungul anilor populația din satele așezate în Valea Prutului: Mămăliga, Șendreni, Costiceni, Vancicăuți, Tărăsăuți și Marșeniți întotdeauna s-au folosit de morile de apă, așezate în apa curgătoare a râului Prut. La Costiceni în acea perioadă au existat 9 mori de apă, care aparțineau localnicilor Andrei Cârstea, Toadere Stanciu, Pavel Colac; Ion Vacaraș, Pentelei Vașilcov, Ștefan Rotari, Iacob Muntean, Gheorghe Roșu, Gheorghe Lupu.
Lucrul la morile de apă era mult mai greu. Fiecare moară de apă era priponită cu o funie mare, făcută din sârmă. Funcționalitatea lor depindea mult de nivelul apei curgătoare a Prutului. Energia apei nu avea preț, dar lucrul era foarte periculos, fiindcă totul depindea de nivelul apei. La creșterea bruscă a nivelului de apă și apariția inundațiilor, morile de apă trebuiau duse la un loc de apărare. Toate aceste lucrări se făceau cu ajutorul oamenilor și a cailor. De multe ori au fost momente, că nivelul apei creștea noaptea și toate morile de apă erau duse în lunca Prutului a satului Șendreni. După scăderea nivelului de apă ele se aduceau înapoi la locul de funcționare cu ajutorul cailor. În pofida greutăților materiale oamenii erau obișnuiți și morile de apă au funcționat în toate perioadele istoriei la prelucrarea grânelor, făcând făină pentru viața de toate zilele. Lucrul morilor de apă, care au funcționat sute de ani, s-a oprit în perioada colectivizării. Apoi s-a stabilit granița pe râul Prut între Ucraina și România. Din acest moment morile de apă a râului Prut au fost scoase și distruse.
Au trecut peste 75 de ani de la dispariția morilor de vânt, morilor de cai și morilor de apă din viața țăranilor din Valea Prutului, dar amintirile lor va rămâne în memoria tinerei generații, care nu cunoaște aceste momente din trecut.
Pentru: Valea Prutului,
Andrei Colac,
veteran al culturii din satul Costiceni
28 noiembrie 2020
0 Comentarii